Ce spun culturile lumii despre curcubeu
• Incaşiicredeau despre curcubeu ca era un dar de la Zeul Soare
• Arabiivedeau curcubeul ca pe o tapiţerie cerească ţesută de vântul ce bătea dinspre sud
• Atât înţelepţii Norse cât şi cei din tribul Navajo spuneau ca arcul multicolor ce se forma pe cer era un pod între cer şi pământ
• Potrivit unei credinţe populare polonezeîngerii lăsau aur la capetele curcubeului, dar numai un om gol pusca il putea găsi
• O legendă kenyană spune că Dumnezeu a creat două curcubee, unul bărbat şi celălalt femeie, ambele trebuind să lucreze împreună pentru a opri ploaia
• Asemeni zicalei marinăreşticare spune ca atunci când cerul nopţii este roşu,vremea va fi frumoasa a doua zi, acelaşi lucru prevesteşte şi curcubeul ce apare în timpul nopţii.
• În Vechiul Testament, Dumnezeu îi arata lui Noe un curcubeu ca semn de îndurare pentru omenire, după Potop.
• O poveste malayeziană spune că un curcubeu marchează sfârşitul unei perioade cu ploi torenţiale sau una în care s-au petrecut mari nenorociri.
• Indienii Mojave din Arizona considerau curcubeul o succesiune de practici magice de care Creatorul avea nevoie pentru a face ca ploaia să se oprească. Dar pentru a pune capăt unei furtuni violente era nevoie de întreaga paletă de culori.
• In mitologia africană se crede despre curcube ca este un şarpe uriaş ce iese la păscut după ploaie, şi care va devora pe nefericitul pe care îl va întâlni în cale
• Indienii Shoshoni cred că bolta cerească este o cupolă de gheaţă de care curcubeul, care este un şarpe gigantic, îşi freacă spinarea, iar particulele de gheaţă ce se desprind de e cupolă în acest timp, vor reveni înapoi pe pământ, iarna sub formă de zăpadă, iar vara sub formă de ploaie.
• Pentru finlandezi şi laponi curcubeul era secera sau arcul zeului Tunetului, un iscusit arcaş a cărui săgeată era fulgerul
• În Asia Centrală şi de Nordse spune despre curcubeu că este o cămilă care poartă pe spate trei oameni, primul bate la tobă, şi este tunetul, al doilea flutură o eşarfă, fulgerul iar cel de-al teilea trage căpăstrul făcând astfel ca apa (ploaia), să curgă din gura cămilei.
• Indienii Picior Negru denumesc curcubeul pălăria ploiii, undiţa bătrânului sau lasso-ul.
• Există un mit germanic în care curcubeul este vasul în care Divinitatea a folosit-o atunci când a colorat penajul păsărilor
• Pentru groelandezi curcubeul este tivul hainei divinităţii
• Pentru vechii galezicurcubeul era jilţul zeiţei Ceridwen
• Peruvienii primitivi aveau atâta veneraţie pentru curcubeu încât stăteau muţi pe întreaga durată cât acesta rămânea pe cer.
• O tradiţie medievală germanăconsidera că înainte cu patruzeci de ani de sfârşitul lumii nu va mai apare curcubeul de aceea oamenii se simţeau mângâiaţi ori de câte ori vedeau curcubeul pe cer.
• O credinţă ebraică spune că dacă Yahwe îşi lasă de-o parte arcul şi îl agaţă de nori, acesta este semn că i-a trecut mânia.
• În literatura clasică a antichităţii, curcubeul personifica pe zeiţa Iris. În Grecia Antică, unde toate fenomenele naturale erau personificate, întruchipând zei sau zeiţe, curcubeul era zeiţa Iris: nepoata lui Oceanus (oceanul), fiica lui Thaumas (Zeul minunii) şi a Oceanidei (Electra); soţia lui Zephyrus (Vîntul de apus). Caduceul pe care-l poartă indică faptul că zeiţa avea puteri tămăduitoare, schimbându-şi uneori identitatea cu cea a lui Hermes sau Mercur. „Era mesagera cerurilor, ce zbura cu viteza vântului de la un orizont la celălalt, şi chiar în străfundul mării. Prin curcubeul de pe cer, Iris arăta oamenilor calea pe care o străbătuse de la un capăt la altul al boltei cereşti, pentru ai ajuta, aripile şi hainele ei colorate fiind impregnate delumina soarelui.” Numele de Iris a supravieţuit astăzi ca nume de floare, precum şi numele acelui cerc de culori din jurul punctului negru din mijlocul ochilor. În alte epoci, acesta era pur şi simplu considerat drumul pe care îl traversa mesagerul Zeiţei Hera, soţia lui Zeus.
• Accepţiunea curcubeului ca pod sau cale era larg răspândită. Pentru unii curcubeul era cel mai bun dintre poduri, construit din trei culori, pentru alţii expresia de „a construi pe curcubeu” însemna o afacere falimentară, un efort inutil.
• Indienii nord-americanicredeau despre curcubeu că era Calea Sufletelor, interpretare pe care o întâlnim la multe alte popoare.
• Pentru japonezi curcubeul este „podul plutitor al cerurilor”;
• Miturile hawaiiene şi polineziene îl descriu ca pe calea spre lumea superioară.
• În Alpii Austriei, se spune că sufletele celor drepţi urcă pe curcubeu spre cer
• Băştinaşii din Noua Zeelandăcredeau că şefii de trib decedaţi se foloseau de curcubeu pentru a ajunge în noua lor locuinţă din ceruri.
• În unele regiuni din Franţa, crcubeul se numeşte „podul Sfântului Duh”, iar în multe regiuni este numit „podul Sfântului Bernard sau al Sf. Martin, sau al Sf. Petru. Pelerini basci îl numeau „puente de Roma” (podul de la Roma). Uneori, însă, era numit Croix de St. Denis (Crucea Sf. Denise) sau a Sf. Leonard, sau a Sf. Bernard, sau a Sf. Martin.
• Frecvent, curcubeul este asociat cu numele Căii Lactee. Numele Căii Lactee în arabă se traduce prin Poarta Cerului, iar în rusă curcubeu înseamnă „poarta cerului”. În alte zone curcubeu se spune Poarta Raiului; sau se crede că este o rază de lumină ce cade pe pământ atunci când Sf. Petru deschide poarta railului.
• În viziunea budistă, culorile reprezintă cele şapte planete sau cele şapte regiuni majore ale Terrei.
• În tradiţia islamică, curcubeul cuprinde doar patru culori – roşu, albastru, verde şi galben, reprezentând cele patru elemente.
• Alte culturi afirmă că spectrul unui curcubeu numără sute sau chiar mii de culori.
Sursa: https://curcubeu.ro/
Curcubeul din farfurie: Rainbow Cake (Tort Curcubeu)
BLATURILE
Pentru fiecare blat am folosit:
• 3 ouă
• 3 linguri de zahăr
• 3 linguri ulei
• 3 linguri făină
• 1 /2 plic praf de copt
• 1 linguriţă coajă de lămâie rasă
Se preîncălzeşte cuptorul la 180 grade Celsius. Se pregăteşte tava, aşezând la baza ei hârtie de copt decupată după forma tăvii. Ouăle se bat bine cu zahărul, până când îşi măresc volumul şi se deschid la culoare; se adaugă coaja de lămâie şi uleiul, se omogenizează, apoi se încorporează făina cernută cu praful de copt (dacă se amestecă tot cu mixerul, se foloseşte viteza cea mai mică). Se adaugă colorant (câte puţin, până când se obţine nuanţa dorită) şi se omogenizează. Se toarnă compoziţia în tava pregătită şi se introduce în cuptor. Se coace timp de circa 10-12 minute – se verifică cu scobitoarea. Fiind subţire, blatul se coace repede şi nu trebuie să se rumenească prea tare, pentru că va afecta culoarea. De asemenea, se răceşte destul de repede. Se scoate blatul din tavă şi se pune deoparte.
La fel se procedează cu toate celelalte culori. La momentul când am preparat acest tort, nu am avut decât trei culori, lichide, cumpărate de la băcănia din cartier: roşu, galben, albastru. Aceste trei culori le-am combinat şi am reuşit să obţin celelalte culori din curcubeu:
• galben + roşu → portocaliu
• galben + albastru → verde
• roşu + albastru → violet
CREMA
Pentru acest tort am folosit lemon curd – o cremă de lămâie acrişoară şi rafinată, care s-a potrivit foarte bine cu blaturile dulci.
• 5 ouă
•150 ml suc de lămâie
•1 ½ linguriţe coajă de lămâie
•300 g zahăr tos
•100 g unt tăiat în cuburi mici
Într-un bol de metal sau de sticlă termorezistentă se amestecă ouăle, zahărul, sucul şi coaja de lămâie. Se pune bolul la bain-marie şi se fierbe, amestecând continuu, timp de circa 10 minute, până când compoziţia se îngroaşă ca o smântână. Se dă deoparte, se încorporează untul, se acoperă cu folie de plastic şi se lasă să se răcească.
ASAMBLARE:
Pentru asamblarea tortului, am aşezat blaturile în ordinea culorilor din curcubeu şi le-am uns cu cremă de lămâie. Pe deasupra am pus frişcă. Nu am însiropat blaturile, pentru că straturile de jos s-ar fi lăsat, sub greutatea celor de deasupra, şi ar fi afectat aspectul secţiunii tortului. De aceea am ales să folosesc lemon curd, care este acrişoară şi răcoroasă şi a suplinit perfect însiroparea blaturilor.
Comenteaza