1. Quinoa
Odată ce am învăţat să-i pronunţăm corect numele (chin-ua), ne putem îndrăgosti de această cereală integrală uşoară şi crocantă. Pe vremuri hrana ţăranilor din vârfurile Anzilor, quinoa a cucerit America mai repede decât conquistadorii, astfel că importul de quinoa peruviană în SUA a crescut de peste patru ori din 2007 şi până în 2011. Şi aceasta pentru un motiv serios: acest produs este lipsit de gluten, bogat în fibre şi proteine şi uşor de preparat, iar gustul lui completează multe şi variate arome. Reţetele cu quinoa (de la salate, burgeri şi până la feluri principale sau deserturi) sunt modalităţi delicioase şi sănătoase de a mânca cât mai multe cereale integrale. Quinoa este una din plantele cele mai nutritive din lume. Boabele sale sunt bogate în proteine atât cantitativ cât şi calitativ (proteine superioare datorită diversităţii aminoacizilor prezenţi). În plus, conţine cei opt aminoacizi esenţiali şi este o sursă bogată de minerale (Ca, K, Zn, Fe, Mg), vitamine din complexul B şi fibre, ceea ce face din quinoa un aliment complet şi modern, foarte apreciat. Aşadar, quinoa rămâne în continuare în trend. Dealtfel, anul 2013 a fost declarat Anul Internațional al Quinoa de către Organizația Națiunilor Unite.
2. Fără gluten
A fost în trend şi în 2012, dar rămâne încă un subiect fierbinte. Doar unul din 133 americani suferă de boala celiacă (ce se traduce prin incapacitatea organismului de a procesa glutenul) şi 6% au sensibilitate la gluten. Dar alţi 8% dintre americani evită această proteină (care se găseşte în grâu, orz şi secară), dintr-o varietate de motive, conform Centrului de Cercetări pentru Boala Celiacă din cadrul Universităţii Maryland. De ce? După Hartman Group, 33% dintre americani percep alimentele fără gluten ca având valoare nutriţională mai mare iar 12% sunt convinşi că evitarea glutenului atenuează stresul. De fapt, numai 4 din 10 persoane care evită glutenul o fac din motive de sănătate a digestiei. Cercetătorii sunt derutaţi de faptul că subiectul „gluten-free” continuă să fie în centrul atenţiei. Dar aceasta este realitatea şi ea nu poate fi negată.
3. Dietele de eliminare
Oamenii nu evită doar glutenul. În fiecare săptămână descopăr (de obicei la circa o oră înainte de a găzdui o cină), că unul din invitaţii mei nu consumă zaharuri concentrate, făină albă, porumb, lactate, mâncare preparată termic, nu consuma nimic care începe cu litera „ţ” sau te miri ce altceva… Vremurile în care oamenii respectau dietele create de specialişti şi botezate după regiuni (South Beach, Sonoma, Mediteraneană etc) au apus demult. Acum sunt înlocuite de o abundenţă de „diete de eliminare” prin care oamenii banează ingrediente care simt ei că le afectează organismul.
4. Mâncarea organică
În vreme ce oamenii de ştiinţă continuă să dezbată dacă hrana organică este sănătoasă au ba, consumatorii par să fie decişi deja. Conform unui studiu recent, 58% din bucătari aleg astăzi reţete în care pot folosi mâncare organică şi ingrediente naturale. Iar MarketLine a previzionat o creştere a consumului de alimente organice de 58% între 2010 şi 2015. Cu toate că beneficiile pentru sănătate ale alimentelor organice reprezintă încă un subiect controversat, oamenii preferă să consume hrana organică certificată de USDA pentru că este una dintre puţinele garanţii că alimentele respective nu conţin pesticide sau ierbicide sintetice, ingrediente modificate genetic, antibiotice sau hormoni de creştere.
5. Micul dejun
8 din 10 americani adulţi afirmă că iau micul dejun, ceea ce e o veste bună, pentru că cei care nu sar peste micul dejun sunt mai sănătoşi şi mai puţin predispuşi să consume calorii goale (ex. snacks, fast-food) mai târziu în timpul zilei.
Indiferent de felul în care este numit micul dejun (breakfast, frühstück, petit dejeuner, prima colazione, ontbijt, cafe da manhã etc) aceasta masă de dimineaţă este prezentă peste tot în lume. Ce-i drept, consistenţa sa diferă de la ţară la ţară însă, în esenţă, aşteptările sunt aceleaşi: trebuie să te „pună pe picioare” pentru ziua care abia începe. Iar acest lucru este de obicei obţinut prin combinarea unui aliment energizant cu un altul întăritor, în proporţii diferite şi relative în funcţie de cultură. În Franţa de exemplu, cafeaua este cea mai importantă componentă a acestei mese, pe când în ţările asiatice majoritatea oamenilor mănâncă alimente pe care în mod normal le-ar consuma la orice altă masă. Iar în America, mâncărurile de dimineaţă sunt specifice doar acestei perioade a zilei.
6. Jeleul
Iată că a venit vremea ca şi adulţii să treacă de partea jeleului – acest suc de fructe gelifiat, aromat şi colorat care până azi a fost personajul principal la petrecerile copiilor şi la întrunirile frăţiilor din campusurile studenţeşti. Mixologii (mixologia este arta de a amesteca băuturi, de a infuza arome) şi maeştrii bucătari îşi creează propriile amestecuri tremurătoare, colorate, pe bază de gelatină – din alcool, fructe proaspete şi fel de fel de forme creative şi matriţe. E un lucru bun, pentru că multe dintre aceste deserturi gelatinoase sunt fără grăsimi şi pot avea puţine calorii dacă se utilizează arome naturale.
7. Capra
Da, capra. Cea mai consumată carne din lume (aproape 70% din carnea roşie care se consumă în lume este de capră) a lipsit în mod notabil de pe mesele americanilor (şi nu numai ale lor). Însă, în lumina revoluţiei brânzei de capră, laptelui de capră şi a iaurtului de capră, devine inevitabil şi consumul de carne de capră. Carnea de capră este descrisă adesea ca având un gust care seamănă cu o combinaţie între miel şi vită, fiind apreciată în bucătăria caraibiană şi indiană. Specialiştii spun că este una din cele mai bune alternative, având un conţinut scăzut de colesterol şi fiind bogată în fier. În plus, carnea de capră este mai puţin grasă decât cea de pui şi are cam acelaşi conţinut caloric cu aceasta. În ultimii 10 ani, în Marea Britanie s-a observat o creştere a consumului de carne de capră. În prezent, există 15 ferme comerciale de profil, existând mai bine de 150 de crescători la nivel naţional.
8. Gătitul la foc mic
În ultimii 10 ani, vasele de tip slow-cooker au renăscut şi odată cu ele toate reţetele clasice confortabile şi puţin solicitante. În oala slow-cooker pui ingredientele şi le laşi, timp de câteva ore, să se gătească singure iar tu poţi să-ţi vezi de alte treburi. Durează ceva timp, dar nu trebuie să tot mesteci în mâncare, şi scapi de grija că se va lipi sau afuma. De asemenea, o preparare atat de lunga elimina si riscul bacteriilor din mâncare. Oalele slow-cooker au devenit un cadou fantastic de nuntă sau de casă nouă şi sunt utilizate tot timpul anului şi pentru orice, de la mic dejun şi până la prânzuri sau cine elaborate.
În paralel cu această ustensilă de bucătărie, există şi mişcarea Slow Food , însă aceasta din urmă are semnificaţii mult mai largi decât simplul recipient în care e gătită mâncarea. Slow Food este o mişcare apărută ca reacţie la stilul de viaţă fast-food, care predomină în multe culturi moderne. Mişcarea Slow Food se defineşte printr-un concept care nu este legat doar de mâncarea în sine consumată, dar şi de aspectele sociale, politice, naturale, de tradiţie şi cultură locală. Iata alte câteva caracteristici ale acestei mişcări: conform principiilor Slow Food, mâncarea trebuie să fie gustoasă şi preparată într-un mod curat, ecologic, astfel încât mediul să nu aibă de suferit. Totodata, trebuie să fie o mâncare sănătoasă. Cei care îşi doresc să gătească în stilul Slow Food pot, de exemplu, să renunţe la semipreparate şi să se inspire din cărţile vechi de bucate sau din reţetele familiei, transmise din generaţie în generaţie, pregătind totul de la zero. De asemenea, este important să se folosească ingrediente organice, netratate.
9. Dincolo de produsele locale
Sigur, iubim în continuare pieţele locale şi producătorii agricoli, dar începem să ne orientăm şi către produse de pe pieţe mai îndepărtate, exotice şi mai puţin cunoscute. În plus, produsele specifice anumitor comunităţi devin din ce în ce mai apreciate şi solicitate: specialităţi de brânzeturi regionale, gemuri artizanale, diferite uleiuri şi tipuri de pâine.
În Mexic se mănâncă aproape 1000 de varietăţi de pâine, fără să mai numărăm tradiţionalele “tortilla”. Spania are peste 300 de tipuri de pâine, existând chiar o regiune numita Tierra del Pan (“Ţara pâinii”), datorită specificului ei economic din trecut. Şi în Italia există o mare varietate de pâini, cu diferenţe mari de la regiune la regiune. O mare parte dintre pâinile italieneşti conţin ulei de măsline, unt sau grăsime, pentru a fi mai fragede şi mai gustoase. Similară cu aluatul pentru pizza, focaccia este gatită cu ulei de măsline şi ierburi aromatice şi se serveşte cu brânză sau umplută cu carne sau legume.
Peste 500 de milioane de tone de lapte merg anual către producţia de brânzeturi din lumea întreagă. În medie, din 100 litri de lapte se obţin 10 kg de brânză tare. Procesul prin care aceasta se obţine are anumite principii de bază, dar prezintă o mare varietate, concretizată în marea varietate a brânzeturilor.
Cea mai mare producţie de brânzeturi o deţin Statele Unite ale Americii: 30% din producţia mondială. Franţa este pe locul al doilea, cu 13%. Urmează Germania şi Italia cu câte 8%, apoi Olanda cu 6%.
Cei mai mari consumatori de brânza sunt, totuşi, francezii, cu o medie anuală de 25 kg / locuitor. Urmează grecii, germanii, olandezii, italienii şi aşa mai departe. Americanii din Statele Unite sunt pe undeva, pe locul 11, cu o medie anuală de 15 kg / locuitor.
10. Cake pops – prăjiturelele pe băţ
Seamănă cu nişte acadele, dar de fapt sunt mici sfere din blat de tort, îmbrăcate în fondant sau în ciocolată şi garnisite cu fulgi de cocos, de migdale sau bombonele colorate.
Ele sunt cele care vor detrona cupcakes. Motivele? Sunt portabile. Porţii controlate. Atrăgătoare. Adorabile. …Cam atât, dar e suficient. Nu?
Ele sunt cele care vor detrona cupcakes. Motivele? Sunt portabile. Porţii controlate. Atrăgătoare. Adorabile. …Cam atât, dar e suficient. Nu?
Articol tradus de pe saitul www.eatingwell.com, autor Lissa Gosselin
Comenteaza