0
(0)
FC_1

Fortune Cookies (fursecuri cu ravase)

O povestire japoneză publicată în anul 1878 descrie cum se prepară „senbei” (biscuiţi subţiri şi crocanţi din orez) şi cum se împachetează cu ei „omikuji” (oracole). „Omikuji senbei” au fost aduse în America, la începutul anilor 1900, de imigranţi japonezi în California (San Francisco), care le produceau şi le ofereau ocazional, de obicei cu bileţele de mulţumire ascuse în interior.

 
Prin 1918, un afacerist chinez, tot imigrant, a început să fabrice, tot în California (la Los Angeles) şi să comercializeze în masă nişte fursecuri foarte asemănătoare, pe care le-a popularizat sub numele de „fortune cookies” şi cărora le-a ţesut o legendă chinezească, în scop de marketing. Omul a ştiut atât de bine să-şi vândă produsul, încât în scurt timp a devenit popular în toată America, şi chiar şi astăzi multă lume consideră că „fortune cookies” sunt chinezeşti.
 
La începutul anilor 1990 au fost exportate – ce să vezi? – în China 🙂 Până atunci, chinezii dîn China nu auziseră de „fortune cookies”; iar după ce le-au văzut, le-au respins ca fiind „prostii capitaliste”.
 
Cu toate acestea, trecând peste faptul că sunt la fel de populare în China precum urzicile la copiii de 5 ani, s-ar putea ca „fortune cookies” să fie, totuşi, la mama originii lor, chinezeşti. Copiilor chinezi li se povesteşte o legendă care spune că, în secolul al XIV-lea, poporul lor a scăpat de sub bocancul mongol cu ajutorul unor mesaje ascunse în Mooncakes (nişte prăjituri tradiţionale chineze, pe care mongolii nu le mâncau), iar în noaptea Festivalului Lunii, rebelii au atacat şi au izgonit guvernul mongol, eveniment urmat de restabilirea dinastiei Ming. 
 
Oricare ar fi originea lor, Fortune Cookies sunt nişte delicii foarte populare în toată lumea şi aşa vor rămâne, încă mult timp de acum înainte.
 
FC_2
 

Fortune Cookies (fursecuri cu ravase)

Ingrediente:
• 65 g făină de grâu
• 15 g făină de orez
• 100 g zahăr
• 1 linguriţă amidon
• 1 praf de sare
• 2 albuşuri mari (60-70 g)
• 15 g ulei
• 1 strop extract de vanilie
• 120 ml apă de iasomie (eu am pus apă de flori de portocal, dar se poate şi cu apă simplă, oricum vor ieşi aromate de la vanilie)

Din această compoziţie ies 20 fortune cookies cu diametrul de circa 8 cm.



Preparare:

Amestecăm ingredientele uscate, formăm o adâncitură în mijlocul lor şi turnăm uleiul, esenţa şi apa. Amestecăm bine. Va rezulta o cocă tare şi bine legată. Albuşurile, bătute puţin, doar cât să facă spumă la suprafaţă, le adaugăm în două serii peste restul ingredientelor (adică întâi jumătate, apoi a doua jumătate). Vom obţine o compoziţie curgătoare, destul de subţire, asemănătoare cu cea a clătitelor (dacă e nevoie, se mai ajustează din apă respectiv făină). Luăm cu lingura din compoziţie, punem în tavă, întindem cu dosul lingurii, în strat uniform şi foarte subţire, cât să capete forma unui cerc cu diametrul de 8-9 cm şi dăm tava la cuptor pentru câteva minute (până când suprafaţa fursecului îşi pierde luciul). Durează 10 minute, la foc moderat.
 
În momentul în care scoatem tava din cuptor,  trebuie să avem pregătite, cât mai la îndemână următoarele: un tocător de lemn (pe care vom împacheta fursecurile), hârtiuţele cu mesaje (dacă sunt mai mari, trebuie împăturite, astfel încât să încapă în fursecuri) şi o cană (pe marginea căreia vom îndoi frusecurile).
 
Imediat cum scoatem fursecurile din cuptor, avem 5 (cinci!) secunde pentru a prepara fortune cookies:
 
Secunda 1: dezlipim fursecul de tavă (ne ajutăm cu o spatulă sau lama unui cuţit)
Secunda 2: îl punem pe tocătorul de lemn (specific, lemn şi nu altceva, pentru că lemnul are o temperatură neutră şi nu grăbeşte răcirea fursecului; am putea să lucrăm şi direct în tavă, dar fiind foarte încinsă, riscăm să ne ardem la degeţele – eu una nu m-am riscat 🙂 )
Secunda 3: aşezăm hârtiuţa cu mesaj
Secunda 4: pliem fursecul, apăsând cu degetele să se lipească marginile
Secunda 5: punem fursecul pe marginea cănii, cu marginile lipite în sus şi tragem de colţuri în jos, în aşa fel încât să capete forma binecunoscută
 
Fiind atât de subţiri, ei se răcesc şi se întăresc repede, motiv pentru care trebuiesc manevraţi rapid, cât sunt încă fierbinţi. De aceea, cine face aşa ceva acasă, pregăteşte numai câte un cookie sau doi odată. Eu am avut de făcut 40, aşa că nu mi-a surâs ideea să stau pe lângă cuptor juma’ de zi, cu atât mai mult cu cât mai aveam şi altele de făcut. În afară de asta, am stricat câţiva, până când m-am obişnuit să lucrez cu ei fierbinţi şi să-i îndoi corespunzător (deşi studiasem mult tutorialele video de pe internet, şi înţelesesem perfect cum stă treaba, s-a dovedit încă odată că teoria fără practică e „vax albina”, vorba maestrului Dem Rădulescu :)) ). Eu i-am făcut în tigaia pentru clătite, pe flacăra cea mai mare a aragazului dată la maxim, şi au mers brici – a durat cam 3 minute la fiecare, din momentul în care il puneam cu lingura în tigaie şi până când îl aşezam, gata împăturit, în bol. Era ca şi cum făceam clătite, şi mi-a fost mult mai uşor decât în cuptor.

Cam asta a fost întâlnirea mea cu „fortune cookies”. Nu mi se par migăloase, poate doar consumatoare de timp – dar nu e nevoie să facem 40 deodată, cum am făcut eu :)) 
 

Tutorial video ajutător:

How useful was this post?

Click on a star to rate it!

Average rating 0 / 5. Vote count: 0

No votes so far! Be the first to rate this post.

As you found this post useful...

Follow us on social media!