Scrisoare de dragoste (pamflet)

Acest pamflet „Scrisoare de dragoste” l-am scris acum nişte ani buni, prin vremea studenţiei. Am şi prezentat-o (recitat-o? 🙂 ) la un bal al bobocilor, în cadrul spectacolului aferent. Tocmai îl descoperisem pe Tudor Muşatescu, de care m-am îndrăgostit profund şi iremediabil. Era începutul anilor ’90 şi oamenii mai gustau încă umorul decent, tinerii mai ştiau să scrie corect, copiii jucau şotronul… A fost prima mea joacă de-a umorul. Au urmat multe altele, pe care le voi posta, pe rând 🙂

Dragă domnule doctor,

Vă rog să mă ertaţi că îndrăsnesc să vă spui această scrisoare care eu am conceput-o din lăuntrul finţei mele care nu mai puteam ţine în mine atâta dragoste şi spirit de iubire care şi mama zicea: „Miluţo, mamă, nu te mai consuma, fă, atâta, că te usuci d-a-mpicioarelea, fir-ar el al dracu’ să fie de bărbat !”. De aceea, domnule doctor, m-am hotărât să vă spui, ca să ştiţi şi dumneavoastră de pasiunea ce aţi inspirat-o unui biet suflet de fată nevinovată care n-am avut la viaţa mea decât paişpe amanţi şi şapte avorturi, care din cauza lor am rămas mutilată atât psihic, cât şi mai ales mortal. Eu ştiu că şi dumneavoastră mă iubiţi, dar n-aveţi curajul să mi-o spuneţi în faţă, care de prima dată când m-aţi văzut v-aţi uitat în ochii mei aşa de intens şi de profund care am crezut că leşin şi mi-aţi spus, cu cea mai tandră voce din lume: „Ai nistagmus bilateral!” Prin urmare, domnule doctor, vă rog să luaţi notă de scrisoarea mea şi să acţionaţi în consecinţă şi să vă faceţi milă de o biată tânără inocentă care la 48 de ani ai mei m-am îndrăgostit ca o proastă care am slăbit juma’ de kil pân-acu’ şi nu vreau să mor de inaniţie !

A dvs. devotată pe veci,

Miluţa Streche