https://www.youtube.com/watch?v=HSg2qfYkB8I
MOTTO: Veşnicia s-a născut la sat… şi a fost îngropată în kitsch-ul metropolei şi în fundul coanii Ioropii…
Am observat că, imediat după ce videoclipul de mai la deal a apărut pe tarlaua internetului, au început să răsară şi articolele denigratoare la adresa artiştilor care apar într-însul. Tot felul de scribi ranchiunoşi si ipocriţi, susţinuţi de o adunătură de comentatori – piţifelnici habotnici şi pupători de moaşte, se apucară mări să mi ţi-l beştelească pe scripcar, dimpreună cu prietenii lui din videoclip. Că, “ce tupeu au să-l invoce pe Dumnezeu, ei care câştigă o grămadă de lovele cântând la nunţi şi cumetrii?” Păi, dară ei câştigă bani din munca lor, nu din buzunarele statului sau ale mele. Şi ce legătură are onorariul artistului cu biserica de lemn? De unde ştiţi voi mă că Monica Anghel nu se închină seara la culcare? Sau că Dan Bittman nu ştie Tatăl Nostru? …Că, “Victor Rebengiuc făcea reclamă la Vodafone.” Aşa, şi? Dacă în videoclip apărea Mama lui Ştefan cel Mare, aţi fi spus că şi-a gonit fiul de-acasă, atunci când s-a-ntors înfrânt din luptă. …Cum? Nu are legătură cu subiectul?… Ba are! Are legătură la fel de multă ca şi faptul că Rebengiuc a apărut într-o reclamă; şi la fel de multă legătură cu faptul că fostul patron al lui Teo Trandafir nu şi-a plătit dările către stat.
Reaua intenţie şi ranchiuna se văd imediat: s-au apucat să numere vedetele care apar în videoclip. Iote, mie nu-mi dete prin cap să fac asta, nu m-a interesat. Şi totuşi am un spirit de observaţie destul de ascuţit. Dar nu m-a interesat, pentru că nu are nici o relevanţă. Am ascultat cântecul, am urmărit cuvintele şi mi-a rămas în minte refrenul – care e sublim: “Dumnezeu preferă lemnul şi spaţiile mici”. Da, aşa crede orice om de bun simţ. Duceţi-vă la coada plugului să întrebaţi. Duceţi-vă în miezul câmpului de rapiţă şi în adâncul minei (dacă o mai fi rămas vreuna în ţărişoara asta) şi întrebaţi acolo dacă le trebuie sfântul mall de unşpe hectare.
Să fim înţeleşi: nici eu nu agreez pe o parte dintre artiştii care apar în videoclip; ba, mai mult, nici nu sunt fan al trupei Taxi. Dar ma revoltă acea hidoşenie cu nume ultra-mega-pompos – „Catedrala Năpăstuirii Neamului” – pe care o consider pe cât de exorbitantă pe atât de inutilă. Şi totuşi… În acel cântec e vorba de Dumnezeu. Nu de banii pe care îi câştigă unii sau alţii din munca lor. Nu de competenţa profesională a acelor artişti. Dacă unora nu le place deloc ceea ce fac acei artişti în viaţa reală, asta nu înseamnă că acei artişti nu cred în Dumnezeu. Să nu încercăm să facem pe lupii moralişti. Să ne abţinem un pic, măcar atunci când e vorba de Dumnezeu, să ne dăm drumul la gură şi să facem ceea ce ştim (unii dintre) noi, românii, de veacuri: să bârfim şi să chibiţăm.
Minunat articol, felicitari!
Nici mie nu-mi place trupa Taxi, dar mesajul acestei melodii e perfect adevarat si cu mult bun simt.
Dumnezeu nu are nici un fel de lagatura cu Casa poporului (care popor) sau catedrala asta plina de sictir….
„Catedrala plina de sictir” – demential :)))) Multumesc frumos, Gina 🙂
:Heart:
Am cam dispărut din virtual de ceva vreme, nu că mi s-ar simţi lipsa, dar când revin, trec cu plăcere prin paginile prietenilor care ştiu cum/când şi ce să scrie. Nu prea am timp de blogosferă, de cea culinară nici atât, trec mai mult pe partea de articole pentru a-mi încărca bateriile.
Acum la subiect. Am auzit piesa la radio şi când am avut olea’ de timp am văzut şi videoclipul. La partea artistică nu comentez pentru că nu prea vorbim de o melodie în adevăratul sens al cuvântului, doar de un mesaj muzical. Mesajul? Apăi în lumea asta fiecare om este liber să se exprime cum doreşte, punctele de vedere se pot afişa fie muzical, fie prin picturi, fie prin sculpturi, fie prin scris, fie prin manifestaţii ori chiar prin tăcere.
Un lucru e sigur, la momentul de faţă catedrala trebuie terminată, utilitatea ei, modul în care se va încadra în PUG, PUZ şi-n sufletele oamenilor se va vedea în timp. Ca unul ce am zidit o biserică nouă (nu catedrală) ştiu bine ce înseamnă. La nivel local, la mine, impactul a fost nesperat de bun, covârşitor chiar, oamenii au muncit cot la cot cu mine şi acum ne bucurăm împreună de ceea ce am realizat.
În mod normal, gândesc eu, artiştii ar trebuie să ia atitudine şi-n alte situaţii „discutabile” din ţara asta, sunt o grămadă, unele chiar dureroase, dar care, cum ştim, nu aduc rating-ul adus de ştirile cu biserici.
Altfel, Dumnezeu poate fi găsit atât în marile catedrale (şi sunt destule prin toată Europa) cât şi în micile chilii ori sihăstrii de prin munţii noştri.
Să ai o săptămână frumoasă şi cu spor în cele bune, Simona!
O biserica noua acolo unde e ceruta si la constructia careia oamenii contribuie din dorinta si vointa lor, sigur ca e un lucru bun. Si o catedrala e un lucru bun, in Constanta sunt vreo trei si acum se ridica alta. Nu m-ar fi deranjat daca pentru aceasta a patra catedrala (care se inalta la zece – ZECE! – metri de o biserica noua si frumoasa), daca pentru aceasta catedrala zic, nu s-ar fi distrus un parc superb si absolut necesar in cartierul meu, plin de copii si de pensionari a caror oaza de relaxare era acel parc. Heh, am multe de zis, dar nu le mai zic, ca iar ma-nervez 🙂 Multumesc frumos, Padre 🙂
:Heart:
[…] ca să-ţi cumperi o Dacie, cărţile şi discurile bune vândute pe sub mână, criza de benzină, duminicile în care nu puteai să circuli fiindcă aveai număr cu […]