Mamaie şi politica

(pamflet inofensiv de mezelic pre- şi post-electoral)

 

Are 87 de ani şi ştie atât de multe, încât aş fi jurat că trăia şi pe vremea Războiului de Independenţă. Nu ştiu cum o cheamă, cred că nimeni din cartier nu ştie; cu toţii îi spunem Mamaie. De când eram copil, îi auzeam pe cei mari vorbind cu respect despre ea. Şi aproape orice propoziţie începea invariabil cu “A zis Mamaie…”. Şi acum e la fel, nu s-au schimbat prea multe, în afară de numărul primăverilor de pe răbojul lui Mamaie şi de mănunchiul de riduri în plus care-i brăzdează faţa. Mamaie e o femeie mărunţică, dar energică, şi când vorbeşte despre politică, bărbia îi iese în faţă şi ochii i se rotesc în cap, de parc-ar fi un personaj dintr-un film SF. Aproape că te aştepţi să-i iasă şi flăcări pe nări, de atâta patos. Mamaie a zis ca domnu’ preşedinte e un om tare cumsecade, dar care are prea multe treburi pe cap şi nu mai pridideşte, sărmanul; că, de, câte să poată face un om de unul singur?… Mamaie a mai spus că domnii ăia de la Guvern au şi ei dreptate, săracii, să strângă atâtea averi, că, de, aşa e de când lumea: bogatul are datoria să strângă, iar săracul o are p-aia să-şi rupă de la gură ca să nu-i moară copiii de foame. “Şi ce dacă Cutare are un miliard de euro ascunşi la subsolul casei?… Las’ că  nu i-a adunat din pensia mea amărâtă, aşa că n-am de ce sa comentez. Ce se tot leagă lumea, domnule, dă bieţii oameni bogaţi, în loc să-şi vază dă gunoiul din ochiu’ lor…? S-au rupt pantofii copilului; şi factura la întreţinere a ajuns cât lista cu eroii neamului, că e neplătită dă un car dă vreme. Dă asta să aibi grijă, nu dă alţii! Ce zici?… Nu-ţi ajunge salariul?… Şi care-i problema, maică, mai ia-ţi un servici. Cum? Ţi-ai luat deja, şi tot nu­-ţi ajung banii?… Păi, mai ia-ţi încă unul… I-auzi, domnule, e lenea pă ei cât casa, stau toata ziua şi să vaită, în loc să muncească. Stai la muncă non-stop, dacă e cazu’, nu mai dormi, ce-ţi mai trebuie să dormi, las’ sa doarmă parlamentarii, săracii, că numai ei ştiu câte belele au pă cap. Crez că d-abia aşteaptă şedinţele, numai ca să poată şi ei să mai închiză un ochi, că acasă, n-au cum, dacă potera (adică DeNeAu’) e cu ochii pă ei… N-ai vazut câte etaje dă casă are ăla?… păi, tu crezi că e uşor să aibi grijă dă ditai palatu’?… Şi maşina aia, care e aproape cât hambaru’, ăla, Hammer sau cum i-o zice, păi tu ştii cât coastă aia numa’ ca s-o speli, dar’mite s-o mai şi repari?… Ce ştii tu, care n-ai avut la viaţa ta decât o bicicletă, că când stranseseşi şi tu bani să-ţi iei Trabant, să opri fabricaţia… Las’; stai tu în banca ta, du-te la muncă – câte servicii ziseşi că ai? Trei? Mai ia-ţi trei, nu fi leneş; că aşa suntem învăţaţi noi românii, la de-a gata… ”

Ce mai, Mamaie e expertă. Nu există s-o întrebi ceva şi să nu ştie răspunsul. Acuma vreau s-o întreb cât mai e până se apucă de treabă Guvernu’ cel nou; că ea zicea că după ce s-o-ntâmpla asta, o să fie halal de noi. Adică, o să avem de toate şi n-o să mai muncim deloc, că ne dă statu’ tot ce ne trebuie, ba încă pe deasupra. Nu de alta, dar deja am şapte servicii şi ăla micu’ tot nu are pantofi în picioare.

 

 

Rating: 0