Petitio principii sceneta umor funny articol pamflet text umoristic

Petitio principii sceneta

Secţia de poliţie. O bătrână mică, slabă şi cu privire ageră intră cu mers sigur şi se opreşte în faţa primului birou. Se aşează pe scaun şi-l scrutează cu privirea pe cel din faţa ei: un tânăr funcţionar, calm şi zâmbitor, care de plictiseală juca „solitaire” pe calculator.

Bătrâna: Vreau să fac o reclamaţie.

Funcţionarul: Furt, pierdere sau viol?

Bătrâna: Da’ ce te interesează pe matale? Asta o să scriu eu cu subsemnata.

Funcţionarul: Mamaie, trebuie să-mi spui măcar obiectul reclamaţiei, ca să pot să te îndrum.

Bătrâna: Ce să mă îndumi? Las’ că ştiu io un’ să merg, n-am nevoie să mă îndrumi matale.

Funcţionarul: Ei, atunci, dacă ştii, du-te singură.

Bătrâna: Unde?

Funcţîonarul: Păi… acolo unde ştii.

Bătrâna: Adică mă iei peste picior? Aşa vă purtaţi voi, ăştia de la Poliţie, cu cetăţenii cinstiţi de la care vă mâncaţi pâinea? E, las’ că după ce rezolv, îţi fac şi matale reclamaţie.

Funcţionarul: Mamaie, ce problemă ai?

Bătrâna: Ei, vezi că se poate?…  De ce nu mă întrebaşi de la început aşa?

Funcţionarul: Deci?

Bătrâna: Deci ce? Petitio principii sceneta

Funcţionarul: Problema… Care e problema?

Bătrâna: Aşa… Mai întâi, alaltăieri mi s-a stricat tranzistoru’…

Funcţionarul: Asta nu e o problemă pe care să o rezolve poliţia.

Bătrâna: Cum nu?… Că din cauză că mi s-a stricat tranzistoru’ io n-am auzit ştirile.

Funcţionarul: Şi ce ne priveşte pe noi faptul că matale n-ai auzit ştirile?

Bătrâna: Păi vă priveşte, pentru că la ştirile alea au anunţat că ieri a fost ultima zi de depunere a cererilor pentru subvenţie la întreţinere.

Funcţionarul: Mamaie, pentru întreţinere trebuie să vorbeşti cu administratorul…

Bătrâna: Păi am vorbit; ce, crezi că n-am vorbit? Da’ pas de înţelege… Că pe bărbatu-meu, care e mort de trei luni, nu vrea să-l scoaţă de la întreţinere, că cică n-a depus cerere.

Funcţionarul: Păi cum să depună cerere, dacă-i mort?

Bătrâna: Păi aşa i-am zis şi eu, da’ mortu’ nu-nţelege…

Funcţionarul: Care mort? Petitio principii sceneta

Bătrâna: Cum care? Administratoru’ bre!

Funcţionarul: A, deci administratorul a murit?

Bătrâna: Bre, matale eşti prost ori te faci? Bărbatu-meu e mort.

Funcţionarul: Doamnă, vă rog să nu mă jigniţi.

Bătrâna: Auzi, matale să nu mă iei pe mine cu „doamnă”, că acuşi te reclam! Deci: administratoru’ ăsta, nu i-ar mai muri mulţi înainte, după ce că e prost, mai e şi tâmpit. Auzi, să-l dezgrop pe om ca să-i dea lui declaraţie că şi-a schimbat domiciliu’…

Funcţionarul: Am înţeles… vrei să-l reclami pe administrator.

Bătrâna: Uite, am scris o declaraţie… (scoate o hârtie şi i-o întinde funcţionarului) Şi zice că nu-i bună.

Funcţionarul (citeşte): Suptsemnatul, Caraghete Costică, declar pe propria răspundere că am decedat în data de 15 august a.c. şi că domiciliul meu actual e la cimitirul central, aleea din fund, prima la stânga… Semnat: Caraghete Artemisa. (mustăcind) Păi normal că nu-i bună. Ai semnat-o cu numele dumitale.

Bătrâna: Aşaaa? Petitio principii sceneta

Funcţionarul: Refaci declaraţia şi i-o duci din nou. Şi gata.

Bătrâna: Ce gata? Niciun gata!

Funcţionarul: Păi, nu mai ai de ce să reclami…

Bătrâna: Asta s-o crezi matale! Eu am venit acilea cu o treabă. Nu plec până nu reclam.

Funcţionarul: Pe cine?

Bătrâna: Vecinii.

Funcţionarul: Pe ce motiv?

Bătrâna: Pentru că au copii.

Funcţionarul: Ăsta nu e un motiv.

Bătrâna: Ce vorbeşti?… Da’ că se joacă în faţa blocului şi fac gălăgie, taman când se dă la teve ştirile de la ora cinci, care nu mai poate omu’ pentru ca să vază în linişte o crimă  sau un viol… ăsta nu e motiv?

Funcţionarul: Mamaie, asta trebuie s-o rezolvi cu vecinii dumitale. Şi apoi, aia nu e oră de linişte.

Bătrâna: Cum  nu e  oră  de linişte? Da’ de unde ştii matale când am io nevoie de linişte? Ce, îmi faci matale mie program?

Funcţionarul: Mamaie, o aşa reclamaţie n-o s-o ia nimeni în seamă.

Bătrâna: Da’ de ce să n-o ia? Adică io, care am muncit douăj’ dă ani la viaţa mea, că m-am pensionat pă caz dă boală, când s-a falimentat fabrica, că altfel mă dădea în şomaj; io n-am dreptu’ să reclam?

Funcţionarul: Ba da, ai dreptul să reclami… iar noi avem dreptul să le luăm în considerare numai pe cele care merită.

Bătrâna: Ia mai lasă-mă cu dreptu’ vostru, că voi aveţi numai drepturi iar noi ăştia amărâţii ne alegem cu obligaţiile. O să fac reclamaţie şi matale să faci de bine să iei măsuri, că altfel…

Funcţionarul: Altfel?… Petitio principii sceneta

Bătrâna: Altfel te dau în judecată.

Funcţionarul: Şi dumneata crezi că judecătorii n-au altă treabă decât să se ocupe de mofturi din astea?

Bătrâna: Se ocupă, de ce să nu se ocupe? Am deja şapte procese pă rol. Unde-s şapte, ce mai contează încă unul?

Funcţionarul (amuzat): Şi cam ce fel de procese ai matale pe rol?

Bătrâna: Păi unu’ e cu Tase, vecinu’ din stânga, fi’n’că ţine în casă un câine care latră toată ziulica, la tot ce aude. Da’ mai ales când e ştirile, că din cauza copiilor care ţipă pă stradă tre’ să dau teveu’ tare, ca s-auz. Şi afurisitu’ taman atunci să porneşte să latre mai tare.

Funcţionarul: Aşa, deci…

Bătrâna: Păi da… Pe urmă, cu Verginica, vecina dă deasupra. Patu’ ei din dormitor scârţâie permanent (cu subînţeles), de la 12 noaptea şi până spre dimineaţă. M-am mutat în sufragerie, da’ şi d-acolo aud, fir-ar afurisită cu tot neamu’ ei cel neadormit… Cu asta am trei procese.

Funcţionarul: Trei procese, din cauza unui scârţâit?

Bătrâna: Aş… Unu’ e din cauză că mi-a dat odată dă pomană nişte tocană.

Funcţionarul: Şi ăsta e motiv de proces?

Bătrâna: Păi e, sigur că e… Tocana era cu carne dă porc. Şi io n-am voie să mănânc porc, din cauza colesterolului. Deci, a vrut să mă omoare!

Funcţionarul: Mamaie, de data asta exagerezi… Dacă ştiai că e cu porc de ce ai mâncat?

Bătrâna: Păi cum să nu mănânc, maică, dacă era dă pomană? I-auzi la el…

Funcţionarul: Bine, am înţeles… Şi al treilea?

Bătrâna: Care al treilea?

Funcţionarul: Cu vecina aia, Verginica…

Bătrâna: A… la ăla m-a dat ea pă mine în judecată. Zice că am jignit-o. Că într-o zi treceam întâmplător pă lângă uşa ei şi m-am oprit oleacă să mă odihnesc, că obosisem de urcat scările. Şi taman atunci s-a găsit, găsi-o-ar buba neagră, să deschiză uşa.

Funcţionarul: Şi?

Bătrâna: Şi! Am căzut grămadă peste ea. ’Ce că ascultam la uşă. Da’ io, păcatele mele, nici vorbă să fac aşa ceva. Mi-am scrântit picioru’ nevinovată. Ce-a fost la gura mea…

Funcţionarul: Îmi închipui… Dar parcă spuneai că dumneata locuieşti la etajul de sub Verginica.

Bătrâna: Da, şi?

Funcţionarul: Păi ce căutai pe la uşa ei?

Bătrâna: Asta e treaba mea… Ce, tre’ să dau socoteală ce fac io în timpu’ liber?

Funcţionarul: Aşa e, mamaie, cum zici dumneata…

Bătrâna: P-ormă am proces cu vecinu’ din dreapta, că şi-a încuiat cutia poştală, să nu mai pot io să văz ziarele de le primeşte.

Funcţionarul: Da’ matale nu ştii că n-ai voie? Asta se numeşte violarea corespondenţei.

Bătrâna: Şi io cum să mă ţiu la corent maică, cu ştirile? Din pensia mea amărâtă nu-mi permit să cumpăr ziare. Trebuia s-o lase descuiată! Citeam ziarele şi i le puneam la loc. Acu’ dacă a-ncuiat-o, treb’e s-o forţez. Vezi, cum mă-mpinge la viol? Petitio principii sceneta

Funcţionarul: Bine, mamaie, m-am lămurit. Ia de-aici o foaie de hârtie şi scrie.

Bătrâna: Ce?

Funcţionarul: Reclamaţia.

Bătrâna: Ce reclamaţie?

Funcţionarul: Păi, nu ziceai că vrei să reclami?

Bătrâna: Pe cine?

Funcţionarul: Da’ eu mai ştiu? Că m-ai ameţit…

Bătrâna: Vezi? Vorbesc cu matale de o oră şi nici nu ştii de ce-am venit. Nu e datoria matale să te ocupi de cetăţean?

Funcţionarul: Ba da… Dar dacă nu ştiu despre ce e vorba, cum să te ajut, mamaie?

Bătrâna: Păi de ce nu ştii?

Funcţionarul: Pentru că nu mi-ai spus.

Bătrâna: Cum nu ţi-am spus, maică? Păi io cu cine vorbii pân-acu’? Cu bărbatu-meu care e mort?

Funcţionarul: Ai spus că vrei să faci o reclamaţie.

Bătrâna: Eu?

Funcţionarul: Dumneata, cine?

Bătrâna: Nu, maică… Io am rând la doftor, vizavi. E coadă mare şi toate scaunele din sala de aşteptare sunt ocupate. Mă dureau picioarele şi intrai aci să mă hodinesc oleacă. Acu’ mă duc, să văz dacă nu mi-o fi venit rându’…

Bătrâna iese. Funcţionarul schimbă tura. În locul lui se aşează la birou alt funcţionar. După un timp, bătrâna se întoarce. La fel de sigură pe ea, se aşează pe scaun în faţa biroului.

Bătrâna: Vreau să fac o reclamaţie…. Petitio principii sceneta