Tarta cu pere si migdale Tarta Bourdaloue

Tarta-cu-pere-si-migdale-Tarta-Bourdaloue-3

 

Tarta cu pere si migdale  Tarta Bourdaloue

Vă plac tartele? Acele deserturi grozave, cu o bază crocantă umplută cu tot felul de minuni, şi (de obicei) decorate frumos cu fructe? Ceea ce este fantastic la aceste deserturi, este că sunt simplu de preparat şi în acelaşi timp sunt foarte aspectuoase (ca să nu mai spun cât sunt de gustoase). Am văzut în piaţă pere Red Bartlett şi pe dată m-am hotărât să le cumpăr şi să le introduc intr-un desert. Aceste pere, cu o formă de inimă, roşii, dulci, zemoase şi parfumate, sunt cunoscute sub mai multe denumiri.

În 1483, un vindecător i-a oferit regelui Ludovic al XI-lea o samânţă de păr, adusă de el din Calabria natală şi i-a dat instrucţiuni privind sădirea ei şi îngrijirea pomului care avea să răsară. Acest pom a primit denumirea de „Bon Chrétien” (bunul creştin). Pe la 1770, un cultivator pe nume Williams a adus acest pom în Anglia şi fructele sale s-au răspândit în ţară sub numele de „pere Williams”.

În 1799, preşedintele James Carter a adus câţiva puieţi de peri Williams în Statele Unite. Terenul pe care au fost plantaţi perii a fost achiziţionat mai târziu de un cetăţean pe nume Enoch Bartlett, care, din ignoranţă şi grandomanie, a botezat perele după numele său şi s-a apucat să le vândă în toată Americuţa. Abia prin 1828 lumea s-a dumirit că perele Bartlett şi perele Williams erau unul şi acelaşi soi, dar deja se învăţaseră să le spună Bartlett şi aşa le spun americanii şi în ziua de azi, amin!

Tarta cu pere si migdale Tarta Bourdaloue

Oricum le-am spune, acest soi de pere este cel mai popular din lume (cel mai bun, cel mai apreciat şi cel mai cultivat); prin urmare, şi la noi creşte foarte frumos – varianta verde o ştiu eu încă din copilărie, perele astea erau preferatele mele – iar frumuseţea, aroma şi gustul acestor pere le-au adus succesul peste mări şi ţări, tocmai până în Africa de Sud, de unde provin perele din care eu făcut tarta asta frumoasă. Fiind un soi care se coace mai spre toamnă, în aprilie-mai de abia înfloresc perii noştri buni creştini Williams şi Bartlett, aşa că cine vrea pere serveşte din import, deocamdată 🙂

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea perelor în formă de inimă, iar acum să purcedem la povestea acestei tarte cu nume ciudat şi apoi la reţeta ei:)

Tarta cu pere si migdale Tarta Bourdaloue este un desert creat pe la 1850 şi vândut la o patiserie de pe strada Bourdaloue din Paris. Specific pentru această tartă este umplutura făcută dintr-o cremă de migdale, peste care se aşază bucăţi mari de pere (sau jumătăţi de pere) şi apoi se presară migdale şi/sau alune. Italienii numesc „frangipane” această cremă de migdale, dar după cum se ştie francezii au pasiunea de a redenumi pre limba lor cam tot ce se pune pe masă. Perele se pot pune şi ca atare în această tartă, eu am preferat să le poşez într-un sirop aromat.

Tarta-cu-pere-si-migdale-Tarta-Bourdaloue-5

INGREDIENTE Tarta cu pere si migdale  Tarta Bourdaloue

►Crusta

  • 250 g făină
  • 125 g unt rece
  • 1 ou
  • 2 linguri zahăr pudră vanilat
  • 2-3 linguri apă rece

 

►Pere în sirop

  • 300 g zahăr tos
  • 700 ml apă
  • 1 bucată scorţişoară nemăcinată
  • 1 bucată anason stelat
  • 5-6 pere

 

►Umplutura

  • 100 g unt (60-65% grăsime), moale
  • 100 g zahăr pudră vanilat
  • 100 g migdale măcinate
  • 2 ouă mari
  • 2 linguri de rom
  • 2-3 linguri fulgi de migdale

Tarta-cu-pere-si-migdale-Tarta-Bourdaloue-4

PREPARARE Tarta cu pere si migdale  Tarta Bourdaloue

►Crusta: Făina, untul, zahărul se amestecă. Se adaugă oul, se omogenizează. Şi apoi, dacă este nevoie, se adaugă puţină apă rece, ca să lege compoziţia şi să obţinem un aluat legat. Se înfăşoară în folie alimentară şi se pune la frigider pentru circa o oră. Apoi se încinge cuptorul la 175 grade. Se scoate aluatul din frigider, se întinde pe masa pudrată cu făină, se pune în interiorul formei de tartă şi se presează aluatul de pereţii formei.

Excesul se îndepărtează. Se înţeapă cu furculiţa, se acoperă cu hârtie de copt peste care se varsă o cană de năut sau fasole boabe. Se pune tava în cuptor şi se coace până când marginile crustei încep să devină aurii (15-20 minute). Apoi se scoate din cuptor şi se lasă să se răcească.

Tarta-cu-pere-si-migdale-Tarta-Bourdaloue-a

Pere în sirop: Apa, zahărul, scorţişoara şi anasonul se pun într-o crăticioară, la fiert. Perele se curăţă de coajă, se taie în jumătăţi şi se îndepărtează căsuţa cu sâmburi. După ce siropul a început să se lege, se adaugă jumătăţile de pere şi se lasă să fiarbă, la foc mic, 10 minute. Apoi se stinge focul iar perele se scot din sirop şi se scurg. Se lasă să se răcească.

Tarta-cu-pere-si-migdale-Tarta-Bourdaloue-b

Crema de migdale: Untul şi zahărul se mixează până se obţine o cremă. Se adaugă ouăle pe rând, romul şi făina de migdale. Se mixează 1 minut la viteză mare.

Tarta-cu-pere-si-migdale-Tarta-Bourdaloue-c

ASAMBLARE Tarta cu pere si migdale  Tarta Bourdaloue

Crema se toarnă în interiorul crustei şi se nivelează. Deasupra se asaza jumătăţile de pere, în dispoziţie radială (ca spiţele roţii). Se presară fulgii de migdale. Se introduce în cuptor, la 175 grade Celsius, pentru 35-40 minute. Această tartă se poate consuma caldă sau rece. E minunat de bună şi a doua zi (dacă mai rămâne) 🙂

Tarta-cu-pere-si-migdale-Tarta-Bourdaloue-6

Note:

  • Pentru Tarta cu pere si migdale Tarta Bourdaloue, făina de migdale poate fi înlocuită cu nucă măcinată, în aceeaşi cantitate
  • Se pot folosi pere din compot, în loc de pere proaspete şi fierte în sirop
  • Eu nu am aruncat siropul în care am fiert perele. L-am strecurat şi l-am păstrat (într-un borcan cu capac, în frigider) pentru că îl pot folosi cu alte ocazii – să însiropez un blat ori să hidratez fructe uscate

 

Tarta-cu-pere-si-migdale-Tarta-Bourdaloue-1

 

 

 

 

Print Friendly, PDF & Email
Rating: 0