Coliva traditionala reteta de coliva mosii de iarna coliva cu miere 

Dacă doriţi să împărtăşiţi reţeta pe reţelele sociale sau e-mail, trimiteţi linkul sau folosiţi cu încredere butoanele de share pentru FB,  Twitter si Pinterest. Vă mulţumesc.

Coliva traditionala – simbol al crestinatatii, ofranda liturgica si chip al credintei in cele vesnice

Pentru că mâine sunt Moşii de Iarnă în Calendarul Ortodox, vreau să vă împărtăşesc reţeta de colivă aşa cum se face în familia mea de generaţii. Eu am învăţat-o de la mama, care o ştie de la bunica şi aşa mai departe. Pe Valea Argeşului, locul mirific în care am crescut; tradiţiile (atât cele populare cât şi cele creştineşti) sunt păstrate şi astăzi, neştirbite. Bunica – o gospodină extraordinară, cu mâini de aur, care făureau minuni – nu mai este; dar îi păstrez vie amintirea; ca şi a sătucului în care mi-am petrecut primii ani din viaţă şi cam toate vacanţele, până după adolescenţă; şi de care mă apucă, aşa, deodată (din ce în ce mai des) un dor cumplit.

Şi pentru că timpul a trecut, iar numărul celor dragi din familia mea s-a tot micşorat; am învăţat să fac colivă şi să o rânduiesc, pentru ca sufletele celor plecaţi de lângă mine să ştie că nu i-am uitat.

***

Există patru zile speciale în anul bisericesc, dedicate celor trecuţi în veşnicie. Aceste zile sunt denumite, popular, „Moşi”:

  • Moşii de iarnă – în sâmbăta dinaintea lăsatului sec de carne pentru Postul Mare (în 2017 această zi este pe 18 februarie)
  • Moşii de primăvară – pe 9 martie (Mucenicii)
  • Moşii de vară – în sâmbăta dinaintea Rusaliilor (în 2017 această zi este pe 3 iunie)
  • Moşii de toamnă – în prima sâmbătă din luna noiembrie

Morţii sunt pomeniţi de Biserică şi în primele şase sâmbete din Postul mare, până la Sâmbăta lui Lazăr (8 aprilie 2017) şi în general, toate pomenile şi parastasele (rânduieli  creştineşti pentru cei decedaţi din familie) se fac în zile de sâmbătă.

Coliva traditionala cum se face

***

Coliva (în limba greacă Κόλλυβα) este atestată încă din primele secole ale creștinismului. Există izvoare istorice care arată că ea este mult mai veche; fiind cunoscută în culturile antice iraniene şi mediteraneene, acolo unde a apărut şi grâul. Cele mai vechi dovezi arheologice, referitoare la cultivarea grâului, au fost descoperite în Siria, Iordania, Turcia, Armenia și Irak. În urmă cu peste 7.000 de ani, omul nu măcina gâul; ci doar îl decortica (decojea) şi apoi îl consuma, crud sau fiert. Din Orientul Mijlociu, cam pe vremea Mântuitorului, grâul a ajuns în Grecia şi mai apoi în toată Europa.

Împăratul Iulian Apostatul (Păgânul), care a domnit între 361-363 dHr; se închina idolilor şi îi alunga pe creştini din lăcaşurile lor de rugăciune. Vrând să îi batjocorească, a dat ordin Guvernatorului Constantinopolului să pângărească toate proviziile din pieţele de alimente, cu sângele jertfit idolilor. Însă, Sfântul Mucenic Teodor i-a apărut în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului, avertizându-l să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimic din piaţă; ci să mănânce grâu fiert amestecat cu miere şi fructe. Pentru că vicleșugul nu a ținut; și constrâns fiind de comercianții din piețe care erau în pragul revoltei pentru că nu cumpăra nimeni, Iulian a fost nevoit să îi lase în pace pe creștini. Şi, fiindcă aceasta s-a întâmplat chiar în prima săptămână a Postului Mare, la scurt timp în calendarul ortodox a fost rânduită sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Teodor, în prima sâmbătă din Postul Paştelui, care mai este numită şi „sâmbăta colivelor”.

***

În amintirea minunii Sfântului Teodor Tiron, încă din secolul al IV-lea, cultul Bisericii trăia momente de bucurie, prin aducerea și împărțirea colivei – unire simbolică a oamenilor și a îngerilor, a cerului și a pământului, în slăvirea lui Dumnezeu. Iar reminiscența pregătirii colivei de grâu în momentele de bucurie ale Bisericii o găsim până astăzi. În mănăstirile noastre, dar și la unele parohii, se aduce colivă la hramul bisericii, în semn de cinstire a praznicului sau a Sfântului ocrotitor.

Aşadar, coliva traditionala se face din arpacaş (grâu decorticat) fiert, îndulcit cu miere şi îmbogăţit cu nucă. Grâul curat şi zdrobit, care se pune la fiert, închipuie trupul celui care ne părăseşte şi care s-a hrănit în timpul vieţii cu pâine (cu grâu). Mierea care îndulceşte fiertura reprezintă virtuţile celor care au plecat dintre noi ori dulceaţa vieţii veşnice pe care credem că ei au dobândit-o prin moarte. Nuca aminteşte de crucea pe care a fost sacrificat Iisus.

***

Monahii conservatori şi credincioşii care ţin cu dinţii de tradiţie, nu agreează coliva împodobită cu bomboane metalizate, colorate şi alte kitsch-uri moderne; chiar şi scorţişoara (originară în Sri Lanka) ori cacao (care vine din America) au apărut mult mai târziu în obiceiurile culinare româneşti (prin secolul al XV-lea); Nici zahărul rafinat nu face parte din tradiţia creştină. Coliva îndulcită cu miere este atât de gustoasă şi de parfumată, că nu i-ar mai trebui nici o altă mireasmă în plus. Dar până la urmă, gustul colivei este oricum inconfundabil şi minunat, indiferent cu ce e aromatizată sau decorată, iar simbolul ei unic rămâne acelaşi, neştirbit. Coliva nu este doar un obicei, ea este o parte esenţială din viaţa creştinilor şi este semnul vizibil al credinței noastre în Înviere, dogma fundamentală a ortodoxiei.

***

De asemenea, coliva liturgică, aceea care să fie pe placul Domnului, nu este preparată de oricine şi oricum. Monahii ne spun care sunt condiţiile necesare pentru prepararea colivei liturgice:
• să fii cununat religios cu soţul şi să ai minim 24 ore de curăţie trupească
• să nu fii certat şi neîmpăcat cu nici un frate, după porunca Domnului
• să faci rugăciuni pe toată perioada preparării colivei.

Coliva traditionala cum se face

Ingrediente coliva traditionala

  • 500 g arpacaş din grâu, de calitate
  • 1500 ml apă
  • un praf de sare
  • 200 g miere www.simonacallas.com
  • 20 g zahăr vanilat
  • 1 linguriţă coajă de portocală
  • 2 linguri coajă de lămâie
  • 2 linguri rom (opţional)
  • ½ linguriţă scorţişoară (opţional)
  • 200 g nucă măcinată
  • 200 g nucă tocată
  • 2-3 linguri pesmet (sau biscuiţi populari măcinaţi)
  • 2 linguri cacao

Coliva traditionala cum se face

 

Preparare coliva traditionala

Ritualul de preparare a colivei începe de cu seară. Se aprinde o candelă, un bob de tămâie şi se spune o rugăciune. Grâul se întinde pe masă şi se alege de impurităţi (neghină şi altele). Chiar dacă arpacaşul este de bună calitate, tot se mai întâmplă să conţină diverse lucruri care nu ne trebuiesc pentru colivă. În poza din dreapta vă arăt ce fel de impurităţi am găsit eu.

Apoi se pune într-un vas şi se spală în 9 ape care reprezintă cele 9 cete îngereşti, cele 9 trepte ale mântuirii; respectiv cele 9 trepte cereşti pe care trebuie să le parcurgă sufletele celor decedaţi. În timp ce se spală grâul, se rosteşte rugăciunea „Tatăl Nostru”. Apoi grâul se pune la fiert într-un vas neaderent (bunica mea fierbea coliva într-un ceaun; eu nu am ceaun; şi o fierb într-o oală din inox). www.simonacallas.com Se acoperă cu apă de 2 degete (în general proporţia este de 3 măsuri de apă la o măsură de grâu); şi se adaugă un praf de sare.

Coliva traditionala

După ce dă în clocot, se dă focul la minim şi se lasă până când înfloresc boabele şi scade apa (acest proces durează 1-2-3 ore; în funcţie de cantitatea de grâu, de vasul în care fierbe şi de flacară). Din când în când, se zgâlţâie uşor vasul, pentru a nu se lipi grâul de fundul lui. Este bine să se evite amestecarea cu o lingură; pentru că riscăm să se sfărâme boabele şi să se facă terci. www.simonacallas.com Dacă totuşi se foloseşte lingura, se alege una de lemn, nouă; şi se amestecă doar puţin. Apa trebuie să scadă, dar nu să dispară de tot; altfel coliva va fi mai uscată. Dacă este cazul (dacă apa scade prea mult sau dacă ne place coliva mai suculentă), se mai adaugă puţină apă fierbinte.

Coliva traditionala c

Coliva traditionala

După ce s-a fiert, se acoperă cu un prosop din fibre naturale (bumbac sau in), curat şi neimpregnat de mirosuri, umezit; pentru ca grâul nostru să nu se usuce la suprafaţă; şi se lasă la răcit, până dimineaţa (sau câteva ore).

A doua zi, dis de dimineaţă, se prepară coliva. În grâul fiert se adaugă mierea, nuca măcinată, nuca tocată, mirodeniile şi se frământă până se omogenizează. www.simonacallas.com Se gustă şi dacă nu e suficient de dulce, se mai adaugă miere. Eu pun de obicei miere polifloră, cumpărată de la apicultori, pentru că este frumos parfumată; şi îmi intră cam 200 de grame la această cantitate de colivă.

Coliva se aşază pe o farfurie sau platou, i se dă forma rotundă sau ovală. Se presară un strat de pesmet/nucă măcinată/zahăr pudră (acest strat protejează coliva să nu se usuce) şi se formează o cruce din cacao/miez de nucă/bomboane.

Coliva traditionala e

Coliva traditionala

Se pune într-un coş, se acoperă cu un şervet şi se duce la biserică. Slujba începe la ora 9 dimineaţa la oraş (uneori chiar la 10); dar în copilăria mea clopotul bisericii chema credincioşii încă din zori; bunica mea pleca de acasă cu noaptea în cap, iar Liturghia începea la ora 7.

Dacă  apreciaţi  reţetele mele, vă rog să daţi Like şi să urmăriţi pagina mea de facebook Simonacallas, unde vă ofer în fiecare zi surse de inspiraţie pentru meniurile zilei, meniuri de ocazie sau reţete speciale. De asemenea, vă invit să vă înscrieţi în SimonaCallas Grup Oficial, unde vă pot răspunde la întrebări, vă pot oferi sfaturi culinare şi pregătesc pentru voi concursuri frumoase, cu premii interesante.

NOTE coliva traditionala

  • Deşi zahărul este mai ieftin şi pare mai comod, vă recomand să faceţi coliva cu miere. Este incomparabil mai parfumată şi mai plăcută la gust. În plus, mierea nu mai trebuie fiartă după ce se adaugă în colivă şi nici nu întăreşte grâul; aşa cum se spune despre zahăr. De asemenea, după ce se adaugă zahărul, grâul mai trebuie fiert până când scade siropul lăsat de zahăr; şi astfel există riscul de a se lipi şi afuma.
  • În afară de grâu, miere si nucă, toate celelalte ingrediente sunt opţionale; ele se pot folosi şi combina după gustul şi preferinţa fiecăruia. Unii nu pun scorţişoară, alţii nu pun rom; fiecare face după cum doreşte.

Surse:

https://www.doxologia.ro/taine-ierurgii-slujbele-bisericii/sambata-ziua-pomenirii-mortilor

https://jurnalspiritual.eu/coliva-de-grau-traditionala-istoric-si-semnificatii/

https://profudereligie.blogspot.ro/2011/05/coliva-reminiscenta-pagana-ii.html

https://www.crestinortodox.ro/parastas/pomenirea-mortilor-mosii-iarna-99077.html

https://calendarulortodox.ro/datini-obiceiuri-traditii/mosii-de-iarna-traditii-si-obiceiuri/

https://www.crestinortodox.ro/inmormantarea/ce-semnifica-coliva-97036.html

https://jurnalspiritual.eu/coliva-de-grau-traditionala-istoric-si-semnificatii/

https://apostolatintarafagarasului.blogspot.ro/2013/03/coliva-aliment-si-ofranda-cu-valoare-de.html

https://www.ortodoxia.md/2016/03/coliva-de-post/

Print Friendly, PDF & Email
Rating: 5