5
(1)

Fara aparare #faraaparare

ATENŢIE! CONŢINUT ORIGINAL, PROTEJAT DE DREPTUL DE AUTOR CONFORM LEGII 8/1996. NU REPRODUCEŢI TEXTUL

PE SITURI, BLOGURI SAU REŢELE SOCIALE. NU UTILIZAŢI CONŢINUTUL ÎN SCOP COMERCIAL.

Dacă doriţi să împărtăşiţi articolul pe reţelele sociale sau e-mail, trimiteţi linkul sau folosiţi cu încredere butoanele de share pentru FB, Twitter si Pinterest. Vă mulţumesc.

copyright

 

 

FARA APARARE #faraaparare

sursa foto

 

Pe reţetele sociale este viral un videoclip marca #FărăApărare; care conţine o povestioară lacrimogenă despre o tânără profesoară hărţuită de elevi. îl găsiţi mai jos. E foarte frumos clipul, a impresionat mii de cetăţeni, au curs tone de lacrimi şi de duioşie la vizualizarea lui. Ce sa zic, felicitări; e drăguţ din partea voastră că idealizaţi profesorii şi îi ridicaţi pe un piedestal; la care noi toţi ceilalţi, mirenii adică, ar trebui să ne închinăm ca la sfintele moaşte…

Dar eu am cunoscut şi cealaltă faţă a monedei: o tânără profesoară (tot de limba română, ce să vezi) care m-a umilit, ca părinte, în văzul tuturor celor din şcoală – elevi, profesori, părinţi. A zbierat la mine în mijlocul culoarului, mi-a urlat că sunt un nimeni faţă de ea; m-a acuzat că nu sunt un părinte responsabil (deşi copiii mei au fost mereu premianţi şi disciplinaţi şi nu am primit niciodată, absolut niciodată, observaţii pentru ei); a strigat la mine exact ca doamna din clip: „Nu ştiţi, doamnă, cine sunt EU; nu vă comparaţi cu mine!”… Iar eu am stat şocată şi tăcută în faţa ei şi am aşteptat să-şi încheie criza de isterie. Sigur, nu mă comparam cu dânsa, eram doar un medic specialist şi cadru universitar; copiii mei au fost întotdeauna daţi ca exemplu pozitiv iar la şedinţe m-am dus mereu doar ca să fac prezenţă, pentru că mie nu aveau ce să-mi spună. Atât de umilită nu am fost în viaţa mea.

Vă întrebaţi ce s-a întâmplat totuşi? Habar nu am. Cred că pur şi simplu am fost o piñata pe care domnişoara profesoară a avut ocazia să-şi deverseze diversele frustrări acumulate de cine ştie cât timp, lovind cu sete într-un măgăruş de carton care nu a ripostat în niciun fel. Pentru că, da, eu am fost măgăruşul de carton tăcut şi inert. Şi, da, am tăcut, pentru că mă temeam să nu se răzbune pe copilul meu. Era profesoară, se lăuda cu puterea şi relaţiile, şi m-am temut. Aşa că am preferat să mă las eu umilită, în loc să sufere copilul meu. Fara Aparare #faraaparare

Fara Aparare #faraaparare

Vă mai dau un exemplu. În ultima lună de şcoală, distinsa domnişoară profesor… a organizat o excursie la iarbă verde, unde s-a făcut grătar la care copiii noştri nu au avut acces; au mâncat doar dânsa şi cu cei câţiva adulţi prezenţi (care au fost chemaţi ca să supravegheze copiii; dar ei au avut treabă să se distreze între ei, cu fripturi şi alcool)… După care distinsa domnişoară şi-a pus palma-n fund şi a plecat cu un domn singur şi neconsolat, care venise cu maşina şi care nu făcea parte din colectivul de părinţi; lăsând copiii de izbelişte în câmp, lângă pădure, înfometaţi şi însetaţi, la lăsarea întunericului; iar eu intrasem în trepidaţii vorbind la telefon cu fetiţa mea, speriată şi neştiind unde se află ca să mă pot duce după ea. Pentru că distinsa domnişoară profesor, dusese copiii cu autocarul; dar autocarul nu a stat lângă ei ca să îi şi ducă înapoi acasă.

Iar după această infamă experienţă, la următoarea şedinţă cu părinţii, ni se cerea să plătim pentru consumaţia domnişoarei profesoare şi a celor câţiva adulţi din anturaj (pentru că, repet, copilul meu nu a primit nimic de la acel grătar; a mâncat sandvişurile pe care i le pregătisem eu); plus combustibilul celor care veniseră cu maşinile… Între timp, revolta mea ajunsese la cote alarmante şi nu mai eram dispusă să mă las călcată în picioare. Din fericire, nu am mai avut ocazia să mă manifest; pentru că distinsa domnişoară profesor a fost detaşată la altă şcoală. Motivele nu le cunosc şi nu mă interesează. Am dat un sărci pe google acum, de curiozitate; şi am văzut că distinsa domnişoară profesor nu este nici azi titulară… după 10 ani… şi migrează în continuare de la o şcoală la alta… Fara Aparare #faraaparare

Povestea e mai lungă; aş avea mult mai multe de povestit despre campania de bullying la care a fost supus copilul meu, timp de aproape doi ani, de către această domnişoară profesor (care din nefericire era şi diriginte) şi de către părinţii uneia dintre colegele de clasă, care erau prieteni intimi cu domnişoara profesor…  Dar nu mai vreau să rememorez toate detaliile; am suferit destul la vremea aceea; şi mă consider un om şi un părinte extrem de norocos că toate mizeriile acelea nu au lăsat urme în sufletul copilului meu, care acum este un adult puternic şi cu un viitor frumos. Fara Aparare #faraaparare

Ceea ce vreau să spun este că adevărul nu e absolut, că profesorii nu sunt perfecţi, aşa cum nici părinţii nu sunt… Că lipsa de caracter nu ţine de poziţia socială sau de profesie şi că, mai presus de toate, ar trebui să fim oameni şi să ne purtăm civilizat unii cu alţii. Să ne facem datoria fiecare acolo unde ne este locul şi să nu ne răzbunăm pentru frustrările proprii, pe alţii, care nu au nicio legătură cu ele… Fara Aparare #faraaparare

 

 

 

 

How useful was this post?

Click on a star to rate it!

As you found this post useful...

Follow us on social media!

We are sorry that this post was not useful for you!

Let us improve this post!

Tell us how we can improve this post?